Sistemul medical românesc se pregătește pentru 2026, anul în care reformele anunțate trebuie să se reflecte vizibil în funcționarea spitalelor și a programelor naționale, după un 2025 marcat de bugete insuficiente și tragedii medicale, conform Adevărul.
Finanțarea rămâne marea provocare
Prima provocare majoră este finanțarea sistemului. După presiunile asupra bugetului CNAS din 2025 și acumularea de arierate, este necesar să se regândească mecanismele de plată. România rămâne sub media Uniunii Europene în ceea ce privește finanțarea sănătății, cu 6% din PIB în 2025, comparativ cu media UE de 8-9%.
Pentru anul 2026, ținta este de peste 6,5% din PIB, adică un buget de aproximativ 80-85 de miliarde de lei. O parte semnificativă ar trebui să acopere arieratele acumulate. Radu Gănescu, președintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România (COPAC), subliniază: „Cu siguranță mi-aș dori o finanțare corectă a sistemului de sănătate, astfel încât să nu auzim în fiecare an că spitalele nu au bani pentru programele de medicamente, pentru ser fiziologic sau pentru achiziționarea de seringi.”
Digitalizarea într-o fază critică
A doua mare provocare este digitalizarea. După funcționarea deficitară a Platformei Informatice a Asigurărilor de Sănătate în 2025, Ministerul Sănătății și CNAS au anunțat accelerarea implementării dosarului electronic al pacientului și extinderea programărilor online. Miza nu mai constă în lansarea platformelor, ci în funcționarea lor fără blocaje.
Telemedicina ar trebui să devină un segment dezvoltat în 2026, având ca obiectiv ca populația din mediul rural să beneficieze de consultații la distanță. Medicina de familie va fi mai bine sprijinită prin stimulente pentru acoperirea zonelor deficitare. Implementarea registrelor de pacienți, întârziată de decenii, rămâne esențială pentru monitorizarea în timp real.
Infrastructura și programele de screening
Investițiile în infrastructură rămân sub atenția publicului. Spitalele regionale din Iași, Cluj și Craiova, care cumulează peste 2.000 de paturi, ar trebui să înceapă o fază vizibilă de execuție în 2026. Acestea reprezintă un test al capacității administrative a statului și un risc de pierdere a fondurilor europene dacă termenele nu sunt respectate.
Programele de screening lansate în 2025 vor fi consolidate în 2026, cu o finanțare mai bună și o implicare mai mare a medicilor de familie. Sunt vizate milioane de persoane pentru investigarea cancerelor de col uterin, sân și colorectal, precum și pentru screening-ul bolilor cardiovasculare și diabet. La capitolul vaccinare, se urmărește o creștere semnificativă a ratelor la principalele vaccinuri din programele naționale.
Relația public-privat în atenție
Pe fondul tragediilor medicale din 2025, relația dintre sistemul public și cel privat devine centrală. Discuția se mută de la concurență la reglementare și la standarde uniforme de siguranță. Gănescu susține complementaritatea: „Cred că ar trebui să existe servicii complementare. Un sistem privat poate investi în aparatură, poate pregăti personal, poate oferi servicii de calitate. Avem exemple: programul de dializă. 90% dintre pacienți sunt tratați în sistem privat.”
Totuși, există servicii care rămân responsabilitatea statului. „Sunt servicii pe care doar sectorul public le poate oferi datorită costurilor ridicate. Există pacienți care nu au asigurare, care sunt implicați în accidente sau care necesită intervenții complicate, caz în care este evident că numai sistemul public poate interveni”, subliniază Gănescu. Zona gri apare în migrarea medicilor între sectorul public și cel privat și în transferul pacienților.
Criza de personal și comunicarea
Criza de personal continuă să fie o vulnerabilitate structurală. Eficiența măsurilor va fi evaluată în funcție de capacitatea reală a spitalelor de a funcționa fără suprasolicitare cronică. Gănescu identifică o problemă în comportamentul anumitor medici: „Există medici care la ora 8.00, 9.00, 10.00 părăsesc spitalul public pentru a merge la spitalul privat, având același program, adică, în loc să fie acolo unde sunt angajați, din păcate, nu îi găsești.”
Comunicarea se dovedește a fi veriga cea mai slabă: „Cred că aici se află cea mai mare problemă în sistemul de sănătate: comunicarea problematică. De multe ori, pacientul nu înțelege ce îi spune medicul sau medicul nu are timp să comunice, să explice toate riscurile”, explică președintele COPAC.
Recâștigarea încrederii pacienților
Miza finală pentru anul 2026 este recâștigarea încrederii pacienților, grav afectată în 2025. În absența instrumentelor de monitorizare adecvate, sistemul continuă să reacționeze la crize, în loc să le prevină. „De fiecare dată stingem focul”, sintetizează Gănescu situația actuală.
Pentru pacienții obișnuiți, așteptările sunt clare: mai multă siguranță, acces mai rapid și continuitate. Dacă aceste așteptări nu sunt îndeplinite, 2026 ar putea fi un alt an în care sistemul funcționează pe austeritate. Dincolo de procente și promisiuni, acolo se va putea observa dacă reformele au avut cu adevărat efecte concrete în viața de zi cu zi a românilor.
