„Între Psihic și Cancer: Ce Nu Știai Despre Legătură”

Psihicul și cancerul. Care este legătura dintre cele două? De ce, deși fiecare dintre noi are celule canceroase în corp, doar unii se îmbolnăvesc de cancer, iar alții par a fi imuni la această boală? Și de ce, dintre cei care sunt diagnosticați cu acest necruțător diagnostic, unii reușesc să se vindece, iar alții nu?

Ne-am obișnuit să credem că principalele cauze ale apariției cancerului sunt fie factorii ereditari, fie condițiile mediu necorespunzătoare, fie stilul de viață și obiceiurile nocive sau, într-o oarecare măsură, toate acestea împreună. Așa ne-au spus și contină să ne spună majoritatea adepților medicinii alopate.

Psihicul și cancerul. Care este legătura dintre cele două

Există însă și unii care, pornind de la ideea că organismul reprezintă un întreg, nu o simplă aglomerare de „componente” fizice și psihice, susțin că starea de spirit joacă un rol hotărâtor. Potrivit acestora, niciuna dintre cauzele enumerate anterior, luată separat, nu este suficientă pentru a duce la boală. Pentru apariția cancerului, orice dintre aceste cauze trebuie să se întâlnească cu un alt factor esențial, cel psihologic. Este vorba despre cum emoțiile negative acționează ca un catalizator, declanșând mecanismele diviziunii celulelor atipice. Tot factorul psihologic este responsabile și de evoluția bolii.

Moment de cotitură

Lawrence LeShan, cunoscut psiholog clinician din SUA și pionier al „intervenției” psihologice în tratarea cancerului, detaliază această idee în cartea sa „Cancer as a Turning Point” („Cancerul, un moment de cotitură”). El prezintă cazuri care ilustrează puterea vindecătoare a unui stil de viață și a unei anumite mentalități.

După 30 de ani de terapie cu pacienți în stadiu avansat de cancer, LeShan ajunge la o concluzie surprinzătoare: cancerul nu este o boală mortală. Este doar un moment de cotitură în drumul vieții. Atunci când cineva ajunge să nu mai găsească sens pentru propria existență, organismul său reacționează la această negare a vieții prin formarea tumorilor.

Conform lui, cei mai adesea afectați de cancer sunt persoanele care au avut o viață activă, iar când ajung într-o situație considerată fără ieșire, se predau. Această reacție emoțională declanșează o serie de procese fiziologice care inhibă mecanismele naturale de apărare ale organismului, creând condiții favorabile formării celulelor atipice, adică dezvoltării cancerului.

Astfel, LeShan vede aceste momente de cotitură ca o oportunitate pentru individ de a alege: fie îți accepți „sfârșitul”, fie te schimbi pentru a merge într-o direcție nouă. Care este această direcție? Regăsirea interesului pentru viață.

Pierderi ucigătoare

O astfel de abordare nu este nouă. Legătura dintre cancer și starea emoțională a fost subliniată cu peste 2000 de ani în urmă. Medicul roman Galen a observat că femeile optimiste, care se bucurau de viață, se îmbolnăveau mai rar de cancer decât cele care treceau frecvent prin stări deprimante.

În 1701, medicul englez Gendron a subliniat interdependența dintre cancer și „tragediile vieții care lasă amprente prin nemulțumiri majore și amărăciune”. Unul dintre cele mai complete studii privind legătura dintre stările emoționale și cancer a fost realizat de adepta psihologiei analitice a lui Carl Jung, Elida Evans.

Analizând peste 100 de pacienți cu cancer, Evans a ajuns la concluzia că, înainte de debutul bolii, mulți dintre aceștia au pierdut legături emoționale importante. Ea crede că acest tip de pacienți tinde să se atașeze de un obiect sau rol (persoană, loc de muncă, casă), fără a fi preocupați de nevoile proprii.

Când respectivul obiect, rol, persoană este amenințat sau dispare, acești indivizi, lipsiți de abilitatea de a gestiona o astfel de situație, se îmbolnăvesc. Evans susține că apariția cancerului indică probleme stresante nerezolvate, agravate de evenimente șocante petrecute cu șase luni până la un an și jumătate în urmă. Reacția tipică a unui bolnav de cancer față de aceste probleme și stres este un sentiment devastator de neputință.

De la gând la celulă

„Bolnavii de cancer au tendința de a pune pe primul plan interesele altora”, afirmă Evans. Această idee a fost confirmată și de pacienții lui LeShan. Unul dintre ei, Robert, a dus o viață activă și satisfăcătoare. Îi plăcea ce făcea, era apreciat ca specialist în domeniul său, iar problemele de sănătate îl ocoleau. Până la vârsta de 65 de ani, când s-a pensionat. Nu l-a îngrijorat ideea pensionării, deoarece era convins că își va dedica timpul liber nepoților, pe care îi adoră. Însă destinul a avut alte planuri pentru el.

Fiul său a divorțat, iar nepoții au fost mutați într-un alt oraș. O veste proastă care a schimbat radical cursul vieții lui Robert. Conflictul dintre ceea ce s-a întâmplat și dorința de a nu se fi întâmplat a afectat profund starea sa psihică, având repercusiuni asupra creierului și, ulterior, asupra corpului său. De fapt, nu întâmplarea în sine a fost decisivă, ci modul în care Robert a perceput această experiență la nivel psihic. Viața lui a devenit brusc lipsită de sens.

Nu-i mai păsa de nimic, nu mai făcea nimic. Zi după zi, își irosește timpul acasă. Indiferent, obosit, apatic. După o astfel de perioadă de stagnare, a început să-și facă griji pentru starea de sănătate. Cu o ușoară dorință de a-și îmbunătăți situația, a consultat un medic și a făcut analize. Rezultatul? Cancer. Nu se știe cum ar fi evoluat viața lui Robert dacă nu l-ar fi întâlnit pe doctorul LeShan. Din primele discuții cu acesta, a realizat că pierderea interesului pentru viață poate avea consecințe grave. Cum ședințele de psihoterapie au scos la suprafață o atracție aproape uitată pentru politică, acesta l-a sfătuit să se implice într-o organizație pe probleme sociale. Comunică cu noile cunoștințe și noile responsabilități l-au readus pe Robert în mijlocul vieții. Pentru a se menține activ, a început să facă sport. Nu mai avea timp pentru doctor, iar tumoarea a stagnat inițial, apoi a dispărut complet.

Așa a reușit LeShan să reînvie mulți pacienți cu cancer, cărora medicina alopată nu le oferea nicio șansă. A existat și cazul în care tumoarea nu a scăzut în dimensiune, dar nici nu a crescut, nelăsându-l pe bolnav să sufere ani la rând, sau chiar resorbindu-se.

Niciodată nu e prea târziu

Un alt exemplu din practica lui LeShan este cel al Nataliei. S-a născut și a crescut în Brazilia. Deși își iubea țara, a decis, la un moment dat, să se mute împreună cu familia în Anglia. Soțul ei se considera poet, deși nimeni nu îi publicase versurile, iar cele două fiice visau să devină actrițe. Londra părea să le ofere mai multe oportunități de carieră. Pentru ca fetele să-și poată continua studiile, iar soțul să-și dedice tot timpul poeziei, Natalie a acceptat locuri de muncă ce nu aveau nicio legătură cu specializarea ei, resimțindu-se neîmplinită. Se trezea în fiecare dimineață din pat fără nicio tragere de inimă și, neavând altă opțiune, pleca la lucru. Era mereu preocupată de familie, făcând totul mecanic. După un timp, la 49 de ani, Natalie a fost diagnosticată cu cancer mamar și metastaze multiple. Prognosticul era sumbru. Ca ultimă soluție, a apelat la LeShan. După o lungă conversație cu acesta, el i-a spus:

„De ce ar lupta organismul tău să trăiască, dacă viața nu-ți aduce decât tristețe și zile mohorâte, dacă de multe vreme ai uitat de tine? Dacă vei muri curând, cei dragi se vor descurca singuri cu problemele lor, fără ajutorul tău. Nu ar fi mai bine să profiți de ultima șansă pe care ți-o oferă viața, să uiți de problemele altora și să te concentrezi doar asupra ta? Cu zece ani în urmă ai făcut o greșeală, acum este momentul să o corectezi.”

Așadar, Natalie s-a întors în Brazilia. Mergea desculță pe plajă, înota în mare. Și-a reluat vechea activitate de educatoare, care îi aducea bucurie, deoarece iubea nespus copiii. Și, dacă înainte medicamentele și dieta nu au ajutat prea mult, acum au dat rezultate excelente. Natalie a început să se însănătoșească. Asta pentru că, doar într-un mediu care îi oferă bucurie, se activează forțele interne de autovindecare, conducând la recuperare. Și, spre surprinderea ei, a descoperit că, imediat ce soțul și fiicele au fost nevoite să-și rezolve problemele, s-au descurcat de minune.

Exemplele prezentate de LeShan în cartea sa constituie mărturii elocvente în sprijinul unui vechi adevăr: niciodată nu este prea târziu pentru a lua totul de la capăt. Unora le amintește cancerul. Care, în opinia lui LeShan, impune o condiție: pentru a trăi, trebuie să fii fericit. Viața ți-a fost dată pentru a te bucura de ea.

Jocul care ucide cancerul

Indiferent cât de captivante sunt jocurile video de pe Internet pentru „înrăiți”, doar unul – intitulat „Re-Mission” – a reușit să facă furori în rândurile comunității științifice internaționale, după ce, datorită acestuia, câteva zeci de copii s-au vindecat „miraculos” de cancer. Cum a fost posibil? Bolnavul-jucător, plasat în rolul unui mic nanobot, numit Roxxi, face o incursiune într-un spațiu tridimensional ce reprezintă interiorul corpului unui tânăr suferind de cancer și distruge toate celulele canceroase. Fiecare dintre cele 20 de misiuni îl plasează pe jucător în corpuri diferite, fiecare atacat de o altă formă de cancer. Conștientizarea prin joc a procesului de vindecare s-a dovedit a fi extrem de valoroasă și vindecătoare. De fapt, scopul jocului este de a complementa terapia anti-cancer cu o stare psihică favorabilă recuperării, permițând bolnavului să interacționeze „direct” cu tratament, împrietenindu-se cu celulele sistemului său imunitar care acționează asupra țesuturilor canceroase, distrugându-le.

Jocul „Re-Mission” este disponibil gratuit pe site-ul cancergame.org.