Oamenii de știință au descoperit că îmbătrânirea prematură a placentei ar putea fi responsabilă pentru anumite cazuri de deces fetal, iar o analiză de sânge ar putea ajuta la identificarea din timp a riscului.
Decesul fetal reprezintă o tragedie atât pentru familii, cât și pentru medici, fiind adesea greu de explicat. Cercetătorii de la Universitatea Flinders din Australia au realizat recent un pas important în înțelegerea cauzelor care pot conduce la această pierdere. Aceștia au identificat un proces biologic la nivelul placentei ce ar putea sta la baza unor astfel de situații, având implicații semnificative pentru sănătatea femeii gravide.
Ce se întâmplă cu placenta în timpul sarcinii
Placenta are un rol esențial în dezvoltarea fătului, facilitând schimbul de substanțe între mamă și copil. De obicei, placenta îmbătrânește treptat pe parcursul sarcinii, însă, în anumite cazuri, acest proces se accelerează mult mai devreme decât ar fi normal.
În cazurile de deces fetal, cercetătorii au observat că placenta prezintă semne de îmbătrânire avansată, chiar dacă sarcina nu a ajuns la termen. Aceasta poate conduce la scăderea capacității placentei de a susține dezvoltarea normală a fătului, crescând astfel riscul de moarte fetală.
Studiul publicat în American Journal of Obstetrics and Gynecology arată că în placentă apar devreme anumite molecule cunoscute sub denumirea de ARN-uri circulare, asociate de obicei cu îmbătrânirea țesuturilor și cu modificări genetice la nivel placentar.
Legătura dintre ARN-urile circulare și funcționarea placentei
ARN-urile circulare sunt prezente, de regulă, în țesuturile îmbătrânite, dar în cazurile de deces fetal ele apar în placentă mult mai devreme decât ar fi normal. Aceste molecule se leagă de ADN-ul celulelor și pot provoca leziuni, declanșând procesele de îmbătrânire celulară și afectând dezvoltarea normală a fătului.
Dr. Anya Arthurs, autorul principal al studiului, spune: „Placenta analizată în cazurile de moarte fetală prezintă caracteristici biologice mult mai avansate decât ar fi normal pentru stadiul sarcinii.” Cercetătorii au identificat leziuni ale ADN-ului, degradarea structurilor celulare și niveluri crescute de ARN-uri circulare, considerați markeri moleculari ai unor complicații severe.
Mai mult, atunci când cercetătorii au redus nivelul unui anumit ARN circular în celulele placentare, deteriorarea ADN-ului a încetinit, iar procesul de îmbătrânire a fost întârziat. Această descoperire sugerează că ARN-urile circulare nu sunt doar markeri, ci au un rol activ în declanșarea îmbătrânirii premature a placentei, ceea ce poate duce la pierderea sarcinii.
Semne care pot apărea devreme în sarcină
La nivel global, decesul fetal afectează anual aproximativ două milioane de sarcini, iar în Australia rata nu s-a modificat semnificativ în ultimele decenii. De cele mai multe ori, cauza rămâne necunoscută chiar și după analize detaliate, inclusiv teste genetice efectuate post-mortem.
Metodele obişnuite de evaluare se bazează pe modificări vizibile ale placentei, însă îmbătrânirea la nivel molecular nu poate fi observată la microscop. Identificarea acestor markeri moleculari oferă o nouă perspectivă pentru diagnosticarea riscurilor, ajutând la prevenirea decesului fetal.
Un aspect important este că unele dintre ARN-urile circulare pot fi depistate în sângele gravidei încă din săptămânile 15-16 de sarcină, cu mult înainte de apariția simptomelor clinice. Astfel, există posibilitatea ca sarcinile cu risc crescut să fie identificat mai devreme, oferind oportunitatea unor intervenții medicale la timp pentru prevenirea complicațiilor.
Aceasta ar putea permite medicilor să monitorizeze mai atent sarcinile cu risc, în special când există antecedente de moarte perinatală sau probleme genetice în familie.
Identificarea timpurie a riscurilor ar putea schimba modul în care este gestionată această problemă și ar putea oferi speranță multor familii afectate de pierderea unui copil în timpul sarcinii.
Legături ascunse între gene și placentă
Profesorul Claire Roberts, autor principal al studiului și coordonator al disciplinei Sănătatea femeii și copilului la Universitatea Flinders, a participat și la o cercetare internațională care a analizat factorii genetici ce pot crește riscul de deces fetal.
Prin analize genetice realizate la nivel de familie, cercetătorii au identificat secțiuni de ADN asociate cu dezvoltarea fetală, funcția placentei și pierderea sarcinii. Profesorul Roberts a explicat: „Datele noastre sugerează că factorii genetici moșteniți pot interacționa cu procesul de îmbătrânire prematură a placentei, crescând probabilitatea de moarte fetală.”
Combinarea markerilor moleculari cu datele genetice ar putea duce la dezvoltarea unor instrumente mai precise pentru identificarea sarcinilor cu risc și intervenții rapide, contribuind la reducerea numărului de decese fetale și la protejarea sănătății gravidelor.
Autorii studiului menționează că aceste descoperiri nu se limitează doar la sarcină, deoarece ARN-urile circulare sunt implicate și în alte procese de îmbătrânire, inclusiv în boli precum Alzheimer, subliniind importanța lor în biologia umană.
Echipa de cercetare lucrează la validarea rezultatelor pe grupuri mai mari și mai diverse de paciente și la dezvoltarea unor metode de screening care să poată fi utilizate în practică, atât în spitale, cât și în serviciile medicale de bază.
Scopul final este prevenirea decesului fetal printr-o mai bună înțelegere a biologiei placentei și prin identificarea timpurie a sarcinilor cu risc crescut, pentru a proteja atât mamele, cât și copiii nenăscuți.
Ce ar putea schimba monitorizarea sarcinii
Cercetătorii continuă să analizeze aceste mecanisme și să dezvolte teste care să poată fi aplicate pe scară largă în spitale și clinici. Validarea markerilor moleculari și integrarea lor în screeningul prenatal ar putea revoluționa modul în care este monitorizată sănătatea sarcinii și prevenite pierderile de sarcină.
Aceste descoperiri deschid noi direcții către metode de prevenție mai eficiente și oferă speranță pentru reducerea numărului de decese fetale la nivel global. O înțelegere mai profundă a modului în care placenta îmbătrânește ar putea salva vieți și ar putea transforma viitorul multor familii afectate de pierderea unui copil înainte de naștere.
