Cercetătorii au descoperit că eliminarea celulelor „îmbătrânite” din pereții vaselor de sânge îmbunătățește semnificativ controlul glicemiei la șoareci, sugerând o posibilă nouă strategie de tratament pentru diabetul zaharat de tip 2.
În corpul uman există celule care, deși nu mai funcționează corect, continuă să rămână active și pot afecta echilibrul metabolic. Aceste celule senescente, cunoscute și sub denumirea de „celule zombie”, atrag tot mai mult atenția oamenilor de știință, care investighează dacă eliminarea lor ar putea ajuta la prevenirea sau tratarea unor afecțiuni precum diabetul.
Ce se întâmplă când celulele îmbătrânite se acumulează în organism
Odată cu înaintarea în vârstă, nu doar aspectul exterior se modifică, ci și interiorul corpului. Se acumulează celule senescente care nu mai funcționează corespunzător. Aceste celule apar după ce organismul a fost supus stresului sau leziunilor; ele nu se mai divid și nu mor, rămânând în țesuturi îmbătrânite.
La început, aceste celule pot contribui la vindecarea rănilor, însă pe măsură ce îmbătrânim, numărul lor crește și devin o problemă. Ele eliberează substanțe care mențin inflamația cronică și pot afecta buna funcționare a organelor, inclusiv a țesutului adipos și a vaselor de sânge.
Această situație este cunoscută sub denumirea de fenotip secretor asociat senescenței (SASP) și contribuie la inflamația cronică din organism. Inflamația de lungă durată este asociată cu apariția rezistenței la insulină și a diabetului de tip 2. Astfel, celulele senescente joacă un rol esențial în dezvoltarea acestor probleme metabolice, iar eliminarea lor devine din ce în ce mai relevantă în cercetare.
Acumularea acestor celule poate duce la disfuncții organice și la apariția unor boli legate de vârstă, inclusiv diabetul de tip 2, ceea ce demonstrează legătura directă dintre procesele de îmbătrânire și dezechilibrele metabolice.
Un pas înainte în laborator cu rezultate neașteptate
Cercetătorii de la Cedars-Sinai Medical Center din Los Angeles, o echipă extrem de respectată pe plan internațional, s-au concentrat pe celulele endoteliale, care căptușesc interiorul vaselor de sânge și sunt esențiale pentru funcționarea corectă a organelor.
În cadrul experimentelor, șoarecii au primit o dietă bogată în grăsimi, ceea ce a dus la o creștere a numărului de celule endoteliale senescente, evidențiate prin proteina p16. Aceste celule au fost apoi eliminate selectiv din endoteliu, având ca scop observarea efectelor asupra metabolismului.
După eliminarea celulelor p16+, șoarecii au prezentat o reducere a inflamației în țesutul adipos, mai puțină grăsime, o toleranță îmbunătățită la glucoză și o ameliorare generală a metabolismului, ceea ce sugerează că țesutul adipos este influențat direct de prezența acestor celule.
Într-un alt experiment, transplantul de celule endoteliale senescente la șoareci slabi, cu metabolism normal, a rezultat într-o creștere a glicemiei și a apărut rezistența la insulină. Astfel, aceste celule nu sunt doar un semn al îmbătrânirii, ci pot declanșa direct probleme metabolice, fiind implicate în procesele de îmbătrânire și în boli asociate vârstei.
Rezultatele sugerează că eliminarea acestor celule poate ajuta la restabilirea echilibrului metabolic, iar acumularea lor poate contribui la apariția diabetului și a altor afecțiuni asociate cu îmbătrânirea.
O substanță din fructe și legume schimbă regulile jocului
O întrebare importantă este cum pot fi eliminate aceste celule senescente. Cercetătorii au testat fisetina, un flavonoid natural prezent în multe fructe și legume, cunoscut pentru capacitatea sa de a elimina aceste celule. Fisetina face parte din categoria senoliticelor, substanțe care pot elimina selectiv celulele senescente fără a afectat celulele sănătoase.
Echipa de la Cedars-Sinai a administrat fisetina șoarecilor și a observat îmbunătățiri semnificative: toleranța la glucoză s-a ameliorat, iar numărul de celule senescente a scăzut atât la șoareci, cât și în probe de țesut uman analizate în laborator. Aceasta deschide noi perspective pentru tratamentul bolilor metabolice și pentru reducerea riscurilor de complicații asociate diabetului.
Aceste rezultate sugerează că fisetina ar putea avea efecte benefice și la oameni, deși cercetările sunt deocamdată la început.
Ce urmează în cercetare și ce spun specialiștii
Studiile sunt încă preclinice, realizate pe animale, iar mecanismele prin care celulele endoteliale senescente influențează metabolismul uman urmează să fie investigate mai în detaliu de către oameni de știință.
Noi direcții pentru tratamentul diabetului și al bolilor legate de vârstă
Descoperirile deschid noi perspective pentru tratamentul diabetului de tip 2 și al altor afecțiuni metabolice legate de îmbătrânire. Endoteliul vascular influențează metabolismul în multe țesuturi, ceea ce îl face o țintă promițătoare pentru terapii menite să încetinească procesul de îmbătrânire și să corecteze dezechilibrele metabolice.
Specialiștii consideră că abordarea senescenței vasculare ar putea influența mai multe procese implicate în îmbătrânire și afecțiunile asociate. Următorul pas pentru echipa de la Cedars-Sinai este testarea siguranței și eficacității terapiilor senolitice sau a altor metode de eliminare a celulelor senescente vasculare în studii clinice pe oameni.
Dacă aceste rezultate se vor confirma și la oameni, ar putea apărea tratamente care să reducă inflamația cronică și să restabilească sensibilitatea la insulină, având un impact semnificativ asupra persoanelor cu diabet de tip 2. Aceste progrese ar putea contribui la o viață sănătoasă pentru persoanele afectate de afecțiuni metabolice asociate vârstei.
Chiar dacă sunt necesare cercetări suplimentare, aceste descoperiri pun accent pe o direcție nouă și promițătoare în tratarea bolilor metabolice legate de îmbătrânire, oferind noi speranțe pentru viitor.
