Un studiu extins confirmă că stresul cerebral, disfuncțiile sistemului nervos și inflamația constituie legătura biologică dintre suferința psihică și bolile cardiovasculare. Persoanele care prezintă ambele tulburări au cel mai mare risc.
Când problemele emoționale încep să lase urme în corp
Mulți oameni care se confruntă cu depresie sau anxietate știu cât de greu este din punct de vedere psihic, dar cercetările arată că aceste stări pot influența și sănătatea inimii. Un studiu realizat de Mass General Brigham arată că riscul de infarct sau accident vascular cerebral ischemic este considerabil mai mare pentru cei cu astfel de afecțiuni mentale, în special atunci când sunt prezenți și alți factori de risc.
Un aspect important este că persoanele care suferă atât de depresie, cât și de anxietate sunt cele mai expuse la risc. Pentru aceste persoane, riscul crește cu aproximativ o treime în comparație cu cei care au doar una dintre aceste tulburări. Această constatare rămâne valabilă chiar și după ce s-au luat în considerare factori precum fumatul, diabetul sau nivelul socio-economic, precum și elemente precum tensiunea arterială crescută sau modificările fluxului sanguin.
Studiul, publicat în revista Circulation Cardiovascular Imaging, a analizat datele provenite de la 85.551 de persoane. Din acestea, peste 30.000 sufereau de depresie, anxietate sau de ambele. Datele au fost monitorizate pe parcursul a aproximativ 3 ani și jumătate, perioadă în care 3.078 de participanți au trecut prin evenimente cardiovasculare majore.
Ce se întâmplă în interiorul organismului când stresul persistă
Până recent, legătura dintre sănătatea mentală și sănătatea inimii nu era pe de-a-ntregul clară. Acum, cercetarea oferă detalii suplimentare despre ceea ce se întâmplă în organism. Echipa de specialiști a încercat să clarifice mecanismele biologice ce leagă starea psihică de sănătatea inimii, evidențiind rolul sistemului nervos și al inflamației cronice.
Ei au identificat un lanț de reacții bine definit. Persoanele cu depresie sau anxietate prezintă modificări specifice atât la nivel cerebral, cât și în organism. Trei elemente cheie au fost identificate:
- O activitate crescută a amigdalei, regiunea din creier responsabilă cu gestionarea stresului și fricii. Când această zonă devine hiperactivă, poate declanșa un răspuns de stres, ceea ce implică inclusiv disfuncție endotelială și modificări ale fluxului sanguin cerebral.
- Sistem nervos în stare de alertă constantă, evidențiat printr-o variabilitate scăzută a ritmului cardiac. Acest lucru reflectă faptul că sistemul nervos simpatic, responsabil pentru reacția „luptă sau fugi”, este suprasolicitat, iar circulația cerebrală poate fi afectată.
- Inflamație cronică, măsurată prin niveluri crescute de proteină C reactivă (CRP) în sânge, un marker cunoscut pentru inflamație și asociat cu producția de specii reactive de oxigen (ROS).
Semnele din creier și sânge care nu pot fi ignorate
Aceste trei modificări sunt interconectate. Activitatea crescută a amigdalei menține organismul într-o stare de stres persistent, iar sistemul nervos reacționează ca și cum pericolul ar fi constant. Acest fenomen duce la creșterea pulsului și a tensiunii arteriale, având, pe termen lung, un impact negativ asupra vaselor de sânge și inimii, favorizând stresul oxidativ și inflamația vasculară.
În plus, inflamația cronică poate deteriora pereții vaselor de sânge și poate accelera dezvoltarea bolilor de inimă. Astfel, stresul psihic nu rămâne doar la nivel mental, ci are efecte directe asupra sănătății întregului organism, inclusiv asupra funcției cognitive.
Cum ajunge stresul să apese pe butoanele inimii
Autorii studiului descriu acest proces ca pe un lanț biologic: stresul emoțional prelungit duce la hiperactivitatea amigdalei, care transmite semnale continue corpului, menținând sistemul nervos într-o stare de alertă. Aceasta determină creșterea pulsului și a tensiunii arteriale, solicitând excesiv inima și vasele de sânge și favorizând dezvoltarea aterosclerozei.
De asemenea, stresul cronic stimulează eliberarea substanțelor inflamatorii, inclusiv proteina C reactivă. Inflamația cronică afectează vasele de sânge și facilitează apariția cheagurilor sau a plăcilor de ateroscleroză, iar stresul cronic poate agrava leziunile cerebrale ischemice.
Prin urmare, depresia și anxietatea nu sunt doar probleme psihice, ci contribuie la apariția bolilor de inimă prin aceste mecanisme fiziologice. Studiul confirmă că aceste afecțiuni cresc riscurile pentru sănătatea cardiovasculară și pot induce stres nitrosativ la nivel celular.
Chiar dacă studiul este observațional și nu stabilește o relație directă de cauzalitate, rezultatele subliniază importanța recunoașterii tulburărilor psihice ca factori de risc pentru inimă și creier.
Ce pot face cei afectați pentru a-și proteja inima
Aceste descoperiri oferă o imagine mai clară asupra modului în care sănătatea mintală și cea a inimii sunt corelate. Autorii subliniază importanța tratării cu seriozitate a depresiei și anxietății atunci când evaluăm riscul cardiac, inclusiv în cadrul consultațiilor la Facultatea de Medicină sau alte instituții medicale relevante.
Cercetătorii de la Mass General Brigham studiază deja dacă anumite intervenții pot reduce riscul cardiovascular. Acestea includ terapii pentru gestionarea stresului, cum ar fi meditația sau terapia cognitiv-comportamentală, medicamente antiinflamatoare sau schimbări semnificative în stilul de viață. Aceste intervenții pot contribui la reducerea stresului cronic și normalizarea funcției sistemului nervos.
Scopul este de a verifica dacă aceste măsuri pot normaliza activitatea amigdalei, funcția sistemului nervos și nivelul inflamației observate în studiu. Astfel, riscul de boli cardiovasculare ar putea scădea la persoanele cu tulburări psihice, iar integrarea sănătății mintale în evaluarea riscului cardiac ar putea deveni o strategie terapeutică esențială.
Autorii concluzionează: „Noile date oferă o imagine biologică mai clară asupra modului în care stresul emoțional influențează sănătatea cardiovasculară și subliniază importanța integrării sănătății mintale în evaluarea riscului cardiac.” Cu alte cuvinte, pentru a avea o inimă sănătoasă, trebuie să avem grijă și de sănătatea mintală.
În viitor, este posibil ca evaluarea riscului cardiac să includă și aspecte legate de sănătatea psihică, iar pacienții să fie încurajați să solicite sprijin nu doar pentru inimă, ci și pentru minte, pentru a preveni atât afecțiunile cardiovasculare, cât și eventualele leziuni neuronale asociate stresului.
