Un studiu amplu realizat în Țara Galilor sugerează că vaccinarea împotriva zonei zoster poate reduce semnificativ riscul de demență la vârstnici și poate încetini progresia bolii la cei deja diagnosticați.
Vaccinurile utilizate pentru prevenirea bolilor infecțioase, inclusiv vaccinul pentru zona zoster, ar putea avea un nou efect benefici: protecție împotriva declinului cognitiv. Un studiu recent, considerat unul dintre cele mai solide până acum, a demonstrat că vaccinarea împotriva zonei zoster este asociată cu un risc mai scăzut de demență. Cum se explică acest lucru? Iată detaliile.
O oportunitate rară pentru o comparație corectă
Cercetătorii de la Stanford Medicine au încercat să depășească o problemă frecvent întâlnită în studiile clinice anterioare. Persoanele care aleg să se vaccineze au, de obicei, și alte obiceiuri sănătoase care pot influența reducerea riscului de demență, ceea ce poate distorsiona rezultatele.
Introducerea vaccinului în Țara Galilor la 1 septembrie 2013 a creat o situație specială. Programul a avut o regulă clară: doar persoanele care aveau exact 79 de ani puteau primi vaccinul timp de un an. Cei care împlineau 80 de ani chiar înainte de începerea programului nu au mai fost eligibili, din cauza numărului limitat de doze. Astfel, s-au format două grupuri de persoane foarte apropiate ca vârstă și stare de sănătate, diferența principală fiind accesul la vaccinarea împotriva zonei zoster.
Echipa a analizat datele medicale a peste 280.000 de adulți cu vârste între 71 și 88 de ani, fără diagnostic de demență la început. Un grup a avut acces la vaccinul cu virus viu atenuat, în timp ce grupul comparativ, practic identic, nu a avut această posibilitate. Această împărțire a permis o comparație mai echilibrată decât în alte studii clinice.
O legătură care schimbă perspectiva asupra prevenției
În următorii șapte ani, persoanele vaccinate au avut cu 37% mai puține cazuri de zona zoster. Descoperirea esențială a fost legată de riscul de demență. Până în 2020, aproximativ unul din opt adulți din ambele grupuri, ajunși la vârsta de 86-87 de ani, a fost diagnosticat cu demență. Cu toate acestea, cei vaccinați au avut un risc cu 20% mai mic de a dezvolta această boală în comparație cu cei nevaccinați, ceea ce sugerează că vaccinarea împotriva zonei zoster este asociată cu un risc redus de demență.
Cercetătorii au examinat dacă factori precum educația, alte vaccinuri, diabetul, bolile de inimă sau cancerul ar fi putut influența rezultatele. Nu au găsit diferențe semnificative între grupuri. Singura diferență clară a fost numărul mai mic de diagnostice de demență la cei vaccinați. Acest efect protector s-a menținut și în analize suplimentare.
Beneficiile nu s-au limitat doar la prevenirea bolilor. Persoanele vaccinate au primit mai rar diagnosticul de deficiențe cognitive ușoare. Dar ce s-a întâmplat cu cei care aveau deja demență? Rezultatele sunt relevante și în acest context.
Evoluția bolii la cei deja diagnosticați
Dintre cei 7.049 de vârstnici cu demență la începutul programului, vaccinarea a fost asociată cu un risc mai mic de deces cauzat de demență în următorii nouă ani. Aproape jumătate dintre cei nevaccinați au murit din această cauză, în timp ce la cei vaccinați proporția a fost în jur de 30%.
Datele sugerează că vaccinul nu doar că reduce riscul de apariție a demenței, ci poate încetini și progresia bolii la cei afectați. Diferența între grupuri a devenit vizibilă la aproximativ un an și jumătate după vaccinare.
Un efect care ridică noi întrebări
Un alt aspect important este că efectul protector împotriva demenței a fost mai pronunțat la femei decât la bărbați. Autorii consideră că acest lucru ar putea fi legat de diferențe în răspunsul imun sau în modul în care demența evoluează. Femeile tind să aibă un răspuns mai puternic la vaccin, iar zona zoster apare mai frecvent la ele.
Deși mecanismul exact nu este clar, teoria conform căreia unele infecții virale, cum ar fi virusul varicelozosterian, ar putea contribui la riscul de demență devine tot mai discutată. Virusul varicelozosterian, responsabil pentru varicelă și zona zoster, rămâne inactiv în celulele nervoase după infecția din copilărie, iar reactivarea la vârste înaintate ar putea avea un rol.
Echipa condusă de Dr. Geldsetzer a examinat și aceste rezultate în alte țări cu programe similare de vaccinare, precum Anglia, Australia, Noua Zeelandă și Canada. Și acolo s-a observat un efect protector similar, ceea ce întărește concluziile studiului.
Cu toate acestea, rămâne o întrebare importantă. Studiul a utilizat vechiul vaccin cu virus viu atenuat, nu vaccinul Shingrix, care este bazat doar pe anumite proteine virale și este folosit acum pe scară largă. Nu se știe dacă acesta are același efect benefic asupra riscului de demență sau poate chiar unul mai mare.
Urmează pași importanți pentru sănătatea publică
Deși studiul din Țara Galilor este solid datorită metodologiei utilizate, el arată doar o asociere, nu o cauzalitate directă. Pentru a demonstra clar dacă vaccinul reduce riscul de demență, sunt necesare și alte tipuri de studii clinice.
Dr. Geldsetzer a anunțat că intenționează să verifice aceste concluzii într-un studiu clinic randomizat de amploare. Participanții vor fi împărțiți în două grupuri: unul care primește vaccinul împotriva zonei zoster și altul care primește un placebo. Cercetătorii vor urmări apoi pe termen lung dacă apar diferențe reale în privința demenței între cele două grupuri.
Demența afectează peste 55 de milioane de oameni la nivel mondial, cu 10 milioane de cazuri noi anual. Găsirea unei metode simple și accesibile de a reduce acest risc, cum ar fi vaccinarea de rutină, ar reprezenta o veste importantă pentru sănătatea publică. Studiul din Țara Galilor oferă un punct de plecare promițător, iar următorii pași vor fi esențiali pentru a confirma aceste rezultate.
Aceste date deschid noi perspective pentru prevenirea și încetinirea demenței, iar cercetările viitoare ar putea schimba modul în care privim vaccinarea la persoanele în vârstă.
